Postat de Admin in data 2018-11-02 09:17:35

Categorie: Fiscalitate

Deductibilitate TVA si cheltuieli autoturisme

Codul fiscal aduce precizari privind regimul de deducere al TVA aferent achizitiei de vehicule rutiere motorizate si a TVA aferente cheltuielilor legate de acesta.
Astfel, conform articolului 298 din Codul Fiscal se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate şi a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice.
Restricţia de mai sus nu se aplică vehiculelor rutiere motorizate având o masă totală maximă autorizată care depăşeşte 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul şoferului.
Deasemenea, aceeasi restrictie nu se aplică următoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate:
a) vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
b) vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
c) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
d) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către şcolile de şoferi;
e) vehiculele utilizate pentru închiriere sau a căror folosinţă este transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar ori operaţional;
f) vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
În cazul vehiculelor care nu fac obiectul limitării dreptului de deducere, fiind utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, precum şi a celor exceptate de la limitarea deducerii potrivit paragrafului precedent, se vor aplica regulile generale de deducere.
Pentru probarea utilizarii vehiculelor exclusiv in scopul desfasurarii activitatii economice se vor utiliza foile de parcurs sau orice alte documente justificative pentru evidentierea kilometrilor parcursi si a scopului acestora.
Normele de aplicare a Codului Fiscal prevad:
(1) În aplicarea art. 298 alin. (1) din Codul fiscal, prin cheltuieli legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile se înţelege orice cheltuieli direct atribuibile unui vehicul, cum sunt cheltuielile de reparaţii, de întreţinere, cheltuielile cu lubrifianţi, cu piese de schimb, cheltuielile cu combustibilul utilizat pentru funcţionarea vehiculului. Nu reprezintă cheltuieli legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile orice cheltuieli care nu pot fi direct atribuibile pentru un anumit vehicul. În sensul prezentelor norme, prin vehicul se înţelege orice vehicul având o masă totală maximă autorizată care nu depăşeşte 3.500 kg şi nu are mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul şoferului.
(2) În cazul vehiculelor care sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, în sensul art. 298 alin. (1) din Codul fiscal, taxa aferentă cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului şi cheltuielilor legate de aceste vehicule este deductibilă conform regulilor generale prevăzute la art. 297 şi la art. 299-301 din Codul fiscal, nefiind aplicabilă limitarea la 50% a deducerii taxei. Utilizarea în scopul activităţii economice a unui vehicul cuprinde, fără a se limita la acestea: deplasări în ţară sau în străinătate la clienţi/furnizori, pentru prospectarea pieţei, deplasări la locaţii unde se află puncte de lucru, la bancă, la vamă, la oficiile poştale, la autorităţile fiscale, utilizarea vehiculului de către personalul de conducere în exercitarea atribuţiilor de serviciu, deplasări pentru intervenţie, service, reparaţii, utilizarea vehiculelor de test-drive de către dealerii auto. Este obligaţia persoanei impozabile să demonstreze că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru acordarea deducerii, astfel cum rezultă şi din hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-268/83 D.A. Rompelman şi E.A. Rompelman - Van Deelen împotriva Minister van Financien. În vederea exercitării dreptului de deducere a taxei orice persoană impozabilă trebuie să deţină documentele prevăzute de lege pentru deducerea taxei şi să întocmească foaia de parcurs care trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii: categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, kilometrii parcurşi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.
(3) În cazul vehiculelor utilizate pentru transportul angajaţilor la şi de la locul de muncă se consideră că vehiculul este utilizat în scopul activităţii economice atunci când există dificultăţi evidente în folosirea altor mijloace de transport adecvate, cum ar fi lipsa mijloacelor de transport în comun, decalajul orarului mijloacelor de transport în comun faţă de programul de lucru al persoanei impozabile. Reprezintă vehicule utilizate de angajator pentru transportul angajaţilor la şi de la locul de muncă vehiculele utilizate pentru transportul angajaţilor de la reşedinţa acestora/locul convenit de comun acord la locul de muncă, precum şi de la locul de muncă la reşedinţa angajaţilor/locul convenit de comun acord. Prin angajaţi se înţelege salariaţii, administratorii societăţilor, directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat, potrivit legii şi persoanele fizice rezidente şi/sau nerezidente detaşate, potrivit legii, în situaţia în care persoana impozabilă suportă drepturile legale cuvenite acestora.
(4) Utilizarea unui vehicul în folosul propriu de către angajaţii unei persoane impozabile ori pentru a fi pus la dispoziţie în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice, este denumită în continuare uz personal. Transportul la şi de la locul de muncă al angajaţilor în alte condiţii decât cele menţionate la alin. (3), este considerat uz personal al vehiculului. Se consideră că un vehicul nu este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice, în sensul art. 298 alin. (1) din Codul fiscal, în situaţia în care, pe lângă utilizarea în scopul activităţii economice, vehiculul este utilizat ocazional sau de o manieră continuă şi pentru uz personal. Dacă vehiculul este utilizat atât pentru activitatea economică, cât şi pentru uz personal, se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului şi a taxei aferente cheltuielilor legate de acesta. Persoana impozabilă care aplică deducerea limitată de 50% nu trebuie să facă dovada utilizării vehiculului în scopul activităţii economice sau pentru uz personal cu ajutorul foii de parcurs prevăzute la alin. (2). Prin limitarea la 50% a dreptului de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate şi a taxei aferente cheltuielilor legate de aceste vehicule, se înţelege limitarea deducerii taxei care ar fi deductibilă în condiţiile prevăzute la art. 297 şi la art. 299-301 din Codul fiscal.
In ceea ce priveste deductibilitatea cheltuielilor la calcularea impozitului pe profit art. 25 alin 3 lit n din Codul Fiscal prevede limitarea la 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;
5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.
În cazul cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere motorizate reprezentând diferenţe de curs valutar înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing, limita de 50% se aplică asupra diferenţei nefavorabile dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente.
In ceea ce priveste cheltuiala cu amortizarea, potrivit art. 28 alin 14 din Codul Fiscal, aceasta este limitata la 1500lei/luna pentru fiecare vehicul.

Postat de Admin in data 2018-10-26 14:21:33

Categorie: Fiscalitate

Tratamentul fiscal al asigurarilor de sanatate, asigurarilor de viata si pensiilor private

Primele voluntare de asigurari de sanatate suportate de angajator pentru salariatii proprii intra sub incidenta articolului 76 alineatul 4 litera t astfel incat daca acestea se incadreaza in limita a 400 euro/an/angajat acestea nu se includ in veniturile salariale ale angajatului. Valoarea care depaseste limita de 400 euro anual/salariat sunt considerate venituri in natura, se includ in veniturile salariale, se evidentiaza in statul de salarii si se impoziteaza cu contributii sociale si impozit pe salarii.
Pentru societate cheltuielile efectuate cu primele de asigurare de sanatate pentru angajatii proprii reprezinta cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit.

La articolul 76 alineatul 2 litera g se prevede ca primele de asigurare, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament plătite de către suportator pentru angajaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii şi asimilate salariilor, la momentul plăţii acestora, altele decât cele obligatorii şi cele care se încadrează în condiţiile prevăzute la alin. (4) lit. t) sunt incadrate in categoria avantajelor in bani sau in natura. Aceste sume se includ in statul de salarii ca venituri in natura si li se aplica contributiile sociale obligatorii si impozitul pe salarii.
Cheltuielile efectuate de angajator cu primele de asigurare de viata a angajatilor proprii sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit.

Pensiile private suportate de angajator pentru angajatii proprii cum ar fi Pilonul III sunt prevazute la articolul 76 alineatul 4 litera ş si respecta aceleasi reguli ca primele voluntare de asigurari de sanatate. Astfel sumele care depasesc limita de 400 Euro/an/angajat (calculata distinct fata de limita pentru primele de asigurari voluntare de sanatate) sunt incluse in statul de salarii ca venituri in natura ale angajatului, aplicandu-se contributii sociale si impozit pe salarii.
Deasemenea, cheltuielile suportate de angajator cu pensiile private ale angajatilor reprezinta cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit.

Postat de Admin in data 2018-10-26 14:21:07

Categorie: Fiscalitate

Repartizarea trimestriala a dividendelor

Legea nr. 163/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991, modificarea şi completarea Legii societăţilor nr. 31/1990 aduce noutati privind posibilitatea de repartizare trimestrială a profitului către acţionari sau asociaţi, în cursul exerciţiului financiar, în limita profitului contabil net realizat trimestrial, plus eventualele profituri reportate şi sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, din care se scad orice pierderi reportate şi sume depuse în rezerve în conformitate cu cerinţele legale sau statutare, respectiv pe baza situaţiilor financiare interimare aprobate de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, după caz.
Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale. Sumele aferente repartizărilor interimare de dividende se înregistrează în contabilitate şi se reflectă în situaţiile financiare interimare drept creanţe faţă de acţionari, respectiv asociaţi.
Regularizarea sumelor repartizate în cursul exerciţiului financiar trebuie să aibă loc după aprobarea situaţiilor financiare anuale, iar dividendele repartizate şi plătite în plus în cursul exerciţiului financiar se restituie în termen de 60 de zile de la data aprobării situaţiilor financiare anuale. Obligaţia de restituire intervine pentru persoanele care au încasat dividende trimestrial, iar conducerea societăţii are obligaţia de a urmări recuperarea acestor sume şi de a dispune măsurile ce se impun în acest scop.
În cazul distribuirii parţiale a dividendelor între asociaţi sau acţionari în cursul anului financiar, situaţiile financiare anuale vor evidenţia dividendele atribuite parţial şi vor regulariza diferenţele rezultate, în mod corespunzător.
Situatiile financiare interimare pot fi descarcate de pe site-ul ANAF.

Postat de Admin in data 2018-10-26 14:20:49

Categorie: Fiscalitate

Sponsorizare microintreprinderi

Ordonanta de urgenta 25/2018 aduce reglementari privind deducerea sponsorizarilor efectuate de microintreprinderi din impozitul datorat.
Astfel, microîntreprinderile care efectuează sponsorizări, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994, cu modificările şi completările ulterioare, pentru susţinerea entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditaţi cu cel puţin un serviciu social licenţiat, potrivit legii, scad sumele aferente din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la nivelul valorii reprezentând 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile respective.
Sumele care nu sunt scăzute potrivit prevederilor din paragraful precedent din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat se reportează în trimestrele următoare, pe o perioadă de 28 de trimestre consecutive. Scăderea acestor sume din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat, în următoarele 28 de trimestre consecutive, se efectuează în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.
Microîntreprinderile care efectuează sponsorizări au obligaţia de a depune declaraţia informativă privind beneficiarii sponsorizărilor, aferentă anului în care au înregistrat cheltuielile respective.
Declaraţia informativă se depune până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.
Declaratia informativa privind beneficiarii sponsorizărilor/mecenatului/burselor private a fost aprobata prin OPANAF 1825/2018 si poate fi descarcat de pe site-ul ANAF sectiunea "Toate formularele cu explicatii".
Lista cu entitatile nonprofit care sunt furnizori de servicii sociale acreditate poate fi consultata <a href="http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/familie/politici-familiale-incluziune-si-asistenta-sociala/4848">aici</a>.

Postat de Admin in data 2018-10-26 14:20:30

Categorie: Fiscalitate

Noile case de marcat cu jurnal electronic

Contribuabilii mari si mijlocii, au obligatia de a utiliza noile case de marcat incepand cu 1 septembrie 2018, iar operatorii economici care au calitatea de contribuabili mici incepand cu 1 noiembrie 2018.
ANAF precizeaza pe site-ul sau ca in perioada de implementare, organele de control vor desfășura doar acțiuni de tip preventiv și nu de sancționare de la prima abatere.
Avertismentul pentru nerespectarea termenelor se aplică de organul de control o singură dată.
Procesele de implementare a noilor aparatelor de marcat sunt în plină desfășurare.
Fiecare aparat de marcat cu jurnal electronic va fi inregistrat si ii va fi atribuit un namar de identificare unic prin completarea si depunerea la ANAF a cererii C801.
Un fisier de tip XML va fi exportat de aparatele de marcat pe un mediu extern de stocare si atasat formularului A4200 publicat pe site-ul ANAF sectiunea "Toate formularele cu explicatii".
Deasemenea o declaratie privind aparatele de marcat neutilizate va fi depusa la ANAF prin intermediul formularului F4109.
Termenul de depunere a declaratiilor de mai sus este 20 a lunii urmatoare si acestea se semneaza cu certificat calificat de catre utilizator sau imputernicitul acestuia.

Reamintim pe aceasta cale ca sunt obligati la utilizarea aparatelor de marcat fiscale operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie.
Se exceptează de la obligativitatea utilizarii aparatelor de marcat încasările efectuate din următoarele activităţi:
a) comerţul ocazional cu produse agricole din producţie proprie efectuat de către producătorii agricoli individuali, autorizaţi în condiţiile legii, în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate;
b) vânzarea de ziare şi reviste prin distribuitori specializaţi;
c) transportul public de călători în interiorul unei localităţi pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii, precum şi cu metroul;
d) activităţile pentru care încasările se realizează pe bază de bonuri cu valoare fixă tipărite conform legii - bilete de acces la spectacole, muzee, expoziţii, târguri şi oboare, grădini zoologice şi grădini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc şi altele similare;
e) activităţile de asigurări şi ale caselor de pensii, precum şi activităţile de intermedieri financiare, inclusiv activităţile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activităţile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decât operaţiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta instituţiilor de credit, aparţinând acestor instituţii;
f) activităţile desfăşurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăţi comerciale;
g) vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult;
h) comerţul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţă, cu excepţia livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi unităţile de alimentaţie publică, pe bază de comandă;
i) serviciile de instalaţii, reparaţii şi întreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;
j) vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de către agenţiile de turism, definite potrivit legii;
k) încasarea contravalorii energiei electrice şi termice, a gazelor naturale, a apei şi canalizării, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilă, de poştă şi curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de internet;
l) efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de locuinţe;
m) serviciile de transport feroviar public de călători în trafic intern şi internaţional, prestate de societăţi comerciale persoane juridice române, pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii;
n) activităţile de jocuri de noroc desfăşurate cu mijloace tehnice de joc ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
o) serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
p) livrările de bunuri sau serviciile efectuate prin automatele comerciale ce funcţionează pe bază de acceptatoare de bancnote sau monede şi conţin un sistem de contorizare electronic şi/sau mecanic, ca parte integrată constructivă din automat, care să permită înregistrarea, evidenţierea şi controlul sumelor încasate, cu excepţia livrărilor de produse energetice, astfel cum sunt definite în titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
q) comerţul de tip cash and carry desfăşurat de comercianţii care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane fizice înregistrate în baza de date a vânzătorului, în scopul utilizării acestora ca produse consumabile.